COUNTER-STRIKE
CS:GO
METIN 2 
GTA 
PHOTOSHOP 
PUBLICITATE FORUM 
Conecteaza-te
Inregistreaza-te
Ah, DotA, ce dor îmi era de tine! De când nu ne-am mai văzut! Cu ce te-ai mai ocupat? Haine noi zici? Mna, vrei să vii până la mine, să le dăm jos şi să te studiem?
Excelent. Încă un rehash (fiindcă sintagma „ciorbă reîncălzită” am observat că ofensează, iar eu sunt un domn) al mecanicii cinci pe cinci cu trei culoare. Avem turnuri, regimente de monstruleţi care vor constant să împingă frontul, asasini ascunşi în păduri, monştri neutri, tot tacâmul. Cu deosebirea fundamentală… glumeam, nu e nicio deosebire din punct de vedere al obiectivelor sau formatului.
O altă gamă de eroi, alte abilităţi – sigur, alte obiecte – fără doar şi poate. Dar practic acelaşi joc, plus o latură grafică de desen animat dusă aproape de extrem. Regulile care au fost îndoite au fost îndoite pentru diminuarea dificultăţii, iar ceea ce diferenţiază LoL de restul Măriilor-gemene care fac parada pălăriilor este înlesnirea multor îndeletniciri pentru a atrage novici / oameni cărora Heroes of Newerth sau DotA li se par prea rapide / hardcore.
Asta, plus ideea că League of Legends este mai mult sau mai puţin gratuit. Zic mai mult sau mai puţin fiindcă se foloseşte de sistemul acela free-to-play prin care poţi plăti pentru a avea acces la elemente şi eroi pentru care jucătorii variantei gratuite trebuie să muncească o vreme. Plus skin-uri alternative pentru campionii pe care îi ai deja.
Ca să fim corecţi, League of Legends nu s-a luat după nimeni. Conceptul unei DotA standalone există de peste 4-5 ani şi era absolut normal ca mai devreme sau mai târziu să fie materializat într-unul sau mai multe titluri care să smulgă un gologan din afacerea asta. De altfel, cred că e primul reprezentant despre care am auzit că va fi produs.
Curba de învăţare este foarte tolerantă şi chiar şi în lipsa parcugerii tutorialului disponibil în joc, coechipierii îţi pot explica în vreo cinci fraze tot ce trebuie să ştii.
Pe de altă parte, abordarea aceasta molatecă a comunităţii prin prisma unui joc mai lent, mai simplu şi, din păcate, uşor dezechilibrat are şi câteva dezavantaje. În primul rând, nu există un roster fix. Dacă, să zicem, nu ai dat bani pe varianta care îţi deblochează eroii, va trebui să farmezi puncte până poţi cumpăra tipurile de care ai nevoie. Când nu ai niciun erou cumpărat (sau câştigat), trebuie să te rezumi la mâna de campioni deblocaţi gratuit în fiecare săptămână.
Apoi, mai e şi aspectul tactic, simplificat odios de mult. În DotA (şi ulterior în HoN), echipele îşi construiau şabloane de eroi în funcţie de contribuţia fiecăruia dintre aceştia, nevoia de a avea iniţiatori, disableri, carry, „pădurari”, vraja X la momentul Y etc. În LoL, pe de altă parte, n-o să vedeţi aceste formate.
E adevărat, având în vedere că nu se bucură (sau e blestemat) de o competiţie la fel de acerbă, League of Legends poate nici nu are nevoie de această dimensiune administrativă a echipei. Dar când lipseşte cu desăvârşire se încurajează mult mai mult jocul individual, meciurile devin ceva mai haotice şi recompensele sunt mai subţiri – o chestiune destul de problematică într-un joc de echipă.
Simplu. În primul rând, elimini deny-ul. În League of Legends, nu mai eşti ocupat cu sabotarea experienţei şi venitului adversarilor pentru simplul motiv că nu-ţi mai poţi ataca proprii monştri. Efortul depus în acest sens se va împărţi, deci, între a ţine sau împinge linia şi dezvoltarea propriului erou. Asta pentru că aici avem o grămadă de eroi şi modalităţi de a cumula puncte pentru abilităţi, putere, damage pur şi alte chestii care contează.
Să luăm drept exemplu piticul vrăjitor Veigar. Prima lui abilitate, Baleful Strike, îi oferă un bonus permanent la Ability Power, echivalentul din League of Legends al Spellpower-ului din alte jocuri. Practic, de fiecare dată când omoară un adversar, fie el un soldăţel controlat de calculator sau unul din eroii aparţinând echipei adverse, primeşte unul, respectiv cinci puncte.
Evident, bonusul există în abstract şi se va adapta fiecărei vrăji în funcţie de costul de mana / damage-ul de bază / perioada de cooldown, dar principiul rămâne acelaşi: dacă este lăsat să se dezvolte liber, genul ăsta de erou ajunge să distrugă absolut orice din două vrăji şi juma’ de incantaţie spre sfârşitul meciului.
Echilibrul, să zicem, e dat de faptul că foarte mulţi eroi au puteri şi stats-uri cumulative. Personal, mi se pare un echilibru extrem de fragil, similar în concept cu acele hărţi de Warcraft III unde puteai cumpăra la infinit bonusuri permanente pentru Strength, Agility sau Intelligence cu banii pe care îi farmai pe hartă. În aceeaşi măsură însă, această cursă după bonusuri te îndeamnă să întinzi capcane, să-ţi ţii adversarii în şah şi eventual să pui mai multă presiune pe cei care au apucat să crească mai mult decât permite bunul simţ.
LoL are totuşi un aspect drăguţ şi oarecum inovator pentru tipul ăsta de jocuri. În DotA sau HoN, când termini un meci rămâi doar cu acreala caustică a înfrângerii sau euforia victoriei. League of Legends în schimb are încorporat un sistem prin care creşti în nivel, câştigi IP (puncte cu care îţi cumperi eroi şi rune) şi, în consecinţă, poţi investi punctele în arbori de „talente” similari cu cei din World of Warcraft (aici denumiţi Mastery Trees) şi ai nişte sloturi în care poţi introduce rune de toate felurile şi culorile (din nou, precum Inscription-ul din WoW). Chiar dacă bonusurile nu sunt dezechilibrate, distribuţia inteligentă de puncte şi rune va fi decisivă în anumite momente – s-a întâmplat nu o dată să pot farma mai bine şi mai repede decât un adversar cu exact acelaşi erou doar din pricina Mastery-ului şi runelor.
Poţi alterna între două seturi de rune (precum Dual Spe– să-mi spuneţi când devin obositoare referinţele la WoW), iar Mastery Tree-ul poate fi resetat oricând. Fără să-i dai aur unui goblin. Scuze. Nu m-am putut abţine. Problema e că dacă foloseşti mai mult de doi eroi, o să-ţi ia un pic de timp pregătirea dinaintea fiecărui meci: ar fi fost mult mai deştept dacă runele şi arborii erau personalizate individual, în funcţie de campionul pe care l-ai ales.
Pe latura tehnică, lucrurile sunt cam la fel de lăudabile şi şubrede în aceeaşi măsură în care sunt în HoN. Adică în principiu nu veţi avea latenţe mari şi desfăşurarea efectivă a unui meci curge fără prea mulţi nervi. Însă lobby-ul sau lista de prieteni au diverse bug-uri deranjante, mai ales când încerci să joci cu încă patru camarazi şi practic arunci un zar de fiecare dată când trimiţi o invitaţie.
Dincolo de asta, însă, alegerea adversarilor în ladder-ul automat este relativ deşteaptă. După câteva zeci de meciuri ajungi să dai de o masă omogenă de jucători cam la fel de (ne)pricepuţi ca tine şi supărările iniţiale cauzate de oameni prea bine sau prea slab pregătiţi dispar ca prin minune. Bonusurile (cum ar fi cel pentru prima victorie a zilei) vă încurajează să jucaţi relativ des, în sesiuni nu foarte lungi, fără să pierdeţi prea mult teren în faţa jucătorilor mai dedicaţi.
Şi există un oarecare avantaj al comunităţii: sigur, şi aici sunt indivizi care o să îndepărteze pe orice nu cunoaşte regulile de ghetou distopic ale chat-ului pe Internet, dar proporţia e mult mai mică decât în DotA. Poate şi fiindcă nu e atât de acerbă competiţia, poate şi fiindcă League of Legends e, în sine, un titlu mai prietenos, în sfârşit – ideea e că aveţi mult mai multe şanse să găsiţi o briză de civilizaţie dacă sunteţi intimidaţi de vorbele grele aruncate din tastatură în monitor.
Grafica, animaţiile şi decorul sunt, tipic pentru un joc cu desene animate, precum mâncarea chinezească – vă place sau o urâţi. Contururile accentuate, sclipiciul mai saturat chiar şi decât cel din HoN sau eroii cu ochi bulbucaţi, pitici călare pe Yeti, vrăjitorul inspirat din Final Fantasy – toate aceste elemente însumează ceva mult mai caricaturizat şi copilăros decât în oricare alt MOBA.
Vocile sunt totuşi extrem de agasante. Unde în orice alt joc în care click-ul e însoţit de confirmări vocale netestate pe cobai umani îmi ia de regulă cam şase ore până nu mai suport şi mă simt obligat să dezactivez această caracteristică din opţiuni, LoL a bătut recordul prin timpul inegalabil de sub o oră. Speculez că şi testerii au făcut la fel, fiindcă altfel nu mi-aş putea explica ce fel de timpan din beton armat e necesar oricui vrea să suporte rapsodia de unghii contra porţelan care a dat naştere interpretării vocale a multora dintre eroi.
Neajunsurile minore din LoL sunt însă destul de redundante – ne-am putea plânge de detalii dacă ni s-ar cere bani. Nu e cazul. Argumentul principal pro sau contra este conceptul de DotA lentă şi simplă. Nu are legătură cu câţi eroi, câte hărţi, rune sau obiecte vor introduce Riot Games mai încolo – depinde ce nivel de provocare preferaţi şi dacă sunteţi dispuşi să plătiţi pentru el.
Link catre joc: http://signup.leagueoflegends.com/?ref=52a8539fe6c7a973083519
( daca va autentificati de pe acest link, eu voi primi un referend, adica amandoi vom primi recompense cand tu atingi un anumit nivel. Ceva asemanator cu 'sistemul de prieteni' de pe metin2 Ro.)
NOTA: Aceasta prezentare a jocului a fost preluata de pe alt site, cu putine modificari aduse de catre mine.
Inregistrati-va pe serverul Europa Nord-Est si adaugati-ma la prieteni ( tot MosuDinBeci e username-ul meu si acolo). Va voi da acolo mai multe detalii despre joc si va voi invata ce trebuie sa faceti.
Excelent. Încă un rehash (fiindcă sintagma „ciorbă reîncălzită” am observat că ofensează, iar eu sunt un domn) al mecanicii cinci pe cinci cu trei culoare. Avem turnuri, regimente de monstruleţi care vor constant să împingă frontul, asasini ascunşi în păduri, monştri neutri, tot tacâmul. Cu deosebirea fundamentală… glumeam, nu e nicio deosebire din punct de vedere al obiectivelor sau formatului.
O altă gamă de eroi, alte abilităţi – sigur, alte obiecte – fără doar şi poate. Dar practic acelaşi joc, plus o latură grafică de desen animat dusă aproape de extrem. Regulile care au fost îndoite au fost îndoite pentru diminuarea dificultăţii, iar ceea ce diferenţiază LoL de restul Măriilor-gemene care fac parada pălăriilor este înlesnirea multor îndeletniciri pentru a atrage novici / oameni cărora Heroes of Newerth sau DotA li se par prea rapide / hardcore.
Asta, plus ideea că League of Legends este mai mult sau mai puţin gratuit. Zic mai mult sau mai puţin fiindcă se foloseşte de sistemul acela free-to-play prin care poţi plăti pentru a avea acces la elemente şi eroi pentru care jucătorii variantei gratuite trebuie să muncească o vreme. Plus skin-uri alternative pentru campionii pe care îi ai deja.
Ca să fim corecţi, League of Legends nu s-a luat după nimeni. Conceptul unei DotA standalone există de peste 4-5 ani şi era absolut normal ca mai devreme sau mai târziu să fie materializat într-unul sau mai multe titluri care să smulgă un gologan din afacerea asta. De altfel, cred că e primul reprezentant despre care am auzit că va fi produs.
Curba de învăţare este foarte tolerantă şi chiar şi în lipsa parcugerii tutorialului disponibil în joc, coechipierii îţi pot explica în vreo cinci fraze tot ce trebuie să ştii.
Pe de altă parte, abordarea aceasta molatecă a comunităţii prin prisma unui joc mai lent, mai simplu şi, din păcate, uşor dezechilibrat are şi câteva dezavantaje. În primul rând, nu există un roster fix. Dacă, să zicem, nu ai dat bani pe varianta care îţi deblochează eroii, va trebui să farmezi puncte până poţi cumpăra tipurile de care ai nevoie. Când nu ai niciun erou cumpărat (sau câştigat), trebuie să te rezumi la mâna de campioni deblocaţi gratuit în fiecare săptămână.
Apoi, mai e şi aspectul tactic, simplificat odios de mult. În DotA (şi ulterior în HoN), echipele îşi construiau şabloane de eroi în funcţie de contribuţia fiecăruia dintre aceştia, nevoia de a avea iniţiatori, disableri, carry, „pădurari”, vraja X la momentul Y etc. În LoL, pe de altă parte, n-o să vedeţi aceste formate.
E adevărat, având în vedere că nu se bucură (sau e blestemat) de o competiţie la fel de acerbă, League of Legends poate nici nu are nevoie de această dimensiune administrativă a echipei. Dar când lipseşte cu desăvârşire se încurajează mult mai mult jocul individual, meciurile devin ceva mai haotice şi recompensele sunt mai subţiri – o chestiune destul de problematică într-un joc de echipă.
Simplu. În primul rând, elimini deny-ul. În League of Legends, nu mai eşti ocupat cu sabotarea experienţei şi venitului adversarilor pentru simplul motiv că nu-ţi mai poţi ataca proprii monştri. Efortul depus în acest sens se va împărţi, deci, între a ţine sau împinge linia şi dezvoltarea propriului erou. Asta pentru că aici avem o grămadă de eroi şi modalităţi de a cumula puncte pentru abilităţi, putere, damage pur şi alte chestii care contează.
Să luăm drept exemplu piticul vrăjitor Veigar. Prima lui abilitate, Baleful Strike, îi oferă un bonus permanent la Ability Power, echivalentul din League of Legends al Spellpower-ului din alte jocuri. Practic, de fiecare dată când omoară un adversar, fie el un soldăţel controlat de calculator sau unul din eroii aparţinând echipei adverse, primeşte unul, respectiv cinci puncte.
Evident, bonusul există în abstract şi se va adapta fiecărei vrăji în funcţie de costul de mana / damage-ul de bază / perioada de cooldown, dar principiul rămâne acelaşi: dacă este lăsat să se dezvolte liber, genul ăsta de erou ajunge să distrugă absolut orice din două vrăji şi juma’ de incantaţie spre sfârşitul meciului.
Echilibrul, să zicem, e dat de faptul că foarte mulţi eroi au puteri şi stats-uri cumulative. Personal, mi se pare un echilibru extrem de fragil, similar în concept cu acele hărţi de Warcraft III unde puteai cumpăra la infinit bonusuri permanente pentru Strength, Agility sau Intelligence cu banii pe care îi farmai pe hartă. În aceeaşi măsură însă, această cursă după bonusuri te îndeamnă să întinzi capcane, să-ţi ţii adversarii în şah şi eventual să pui mai multă presiune pe cei care au apucat să crească mai mult decât permite bunul simţ.
LoL are totuşi un aspect drăguţ şi oarecum inovator pentru tipul ăsta de jocuri. În DotA sau HoN, când termini un meci rămâi doar cu acreala caustică a înfrângerii sau euforia victoriei. League of Legends în schimb are încorporat un sistem prin care creşti în nivel, câştigi IP (puncte cu care îţi cumperi eroi şi rune) şi, în consecinţă, poţi investi punctele în arbori de „talente” similari cu cei din World of Warcraft (aici denumiţi Mastery Trees) şi ai nişte sloturi în care poţi introduce rune de toate felurile şi culorile (din nou, precum Inscription-ul din WoW). Chiar dacă bonusurile nu sunt dezechilibrate, distribuţia inteligentă de puncte şi rune va fi decisivă în anumite momente – s-a întâmplat nu o dată să pot farma mai bine şi mai repede decât un adversar cu exact acelaşi erou doar din pricina Mastery-ului şi runelor.
Poţi alterna între două seturi de rune (precum Dual Spe– să-mi spuneţi când devin obositoare referinţele la WoW), iar Mastery Tree-ul poate fi resetat oricând. Fără să-i dai aur unui goblin. Scuze. Nu m-am putut abţine. Problema e că dacă foloseşti mai mult de doi eroi, o să-ţi ia un pic de timp pregătirea dinaintea fiecărui meci: ar fi fost mult mai deştept dacă runele şi arborii erau personalizate individual, în funcţie de campionul pe care l-ai ales.
Pe latura tehnică, lucrurile sunt cam la fel de lăudabile şi şubrede în aceeaşi măsură în care sunt în HoN. Adică în principiu nu veţi avea latenţe mari şi desfăşurarea efectivă a unui meci curge fără prea mulţi nervi. Însă lobby-ul sau lista de prieteni au diverse bug-uri deranjante, mai ales când încerci să joci cu încă patru camarazi şi practic arunci un zar de fiecare dată când trimiţi o invitaţie.
Dincolo de asta, însă, alegerea adversarilor în ladder-ul automat este relativ deşteaptă. După câteva zeci de meciuri ajungi să dai de o masă omogenă de jucători cam la fel de (ne)pricepuţi ca tine şi supărările iniţiale cauzate de oameni prea bine sau prea slab pregătiţi dispar ca prin minune. Bonusurile (cum ar fi cel pentru prima victorie a zilei) vă încurajează să jucaţi relativ des, în sesiuni nu foarte lungi, fără să pierdeţi prea mult teren în faţa jucătorilor mai dedicaţi.
Şi există un oarecare avantaj al comunităţii: sigur, şi aici sunt indivizi care o să îndepărteze pe orice nu cunoaşte regulile de ghetou distopic ale chat-ului pe Internet, dar proporţia e mult mai mică decât în DotA. Poate şi fiindcă nu e atât de acerbă competiţia, poate şi fiindcă League of Legends e, în sine, un titlu mai prietenos, în sfârşit – ideea e că aveţi mult mai multe şanse să găsiţi o briză de civilizaţie dacă sunteţi intimidaţi de vorbele grele aruncate din tastatură în monitor.
Grafica, animaţiile şi decorul sunt, tipic pentru un joc cu desene animate, precum mâncarea chinezească – vă place sau o urâţi. Contururile accentuate, sclipiciul mai saturat chiar şi decât cel din HoN sau eroii cu ochi bulbucaţi, pitici călare pe Yeti, vrăjitorul inspirat din Final Fantasy – toate aceste elemente însumează ceva mult mai caricaturizat şi copilăros decât în oricare alt MOBA.
Vocile sunt totuşi extrem de agasante. Unde în orice alt joc în care click-ul e însoţit de confirmări vocale netestate pe cobai umani îmi ia de regulă cam şase ore până nu mai suport şi mă simt obligat să dezactivez această caracteristică din opţiuni, LoL a bătut recordul prin timpul inegalabil de sub o oră. Speculez că şi testerii au făcut la fel, fiindcă altfel nu mi-aş putea explica ce fel de timpan din beton armat e necesar oricui vrea să suporte rapsodia de unghii contra porţelan care a dat naştere interpretării vocale a multora dintre eroi.
Neajunsurile minore din LoL sunt însă destul de redundante – ne-am putea plânge de detalii dacă ni s-ar cere bani. Nu e cazul. Argumentul principal pro sau contra este conceptul de DotA lentă şi simplă. Nu are legătură cu câţi eroi, câte hărţi, rune sau obiecte vor introduce Riot Games mai încolo – depinde ce nivel de provocare preferaţi şi dacă sunteţi dispuşi să plătiţi pentru el.
Link catre joc: http://signup.leagueoflegends.com/?ref=52a8539fe6c7a973083519
( daca va autentificati de pe acest link, eu voi primi un referend, adica amandoi vom primi recompense cand tu atingi un anumit nivel. Ceva asemanator cu 'sistemul de prieteni' de pe metin2 Ro.)
NOTA: Aceasta prezentare a jocului a fost preluata de pe alt site, cu putine modificari aduse de catre mine.
Inregistrati-va pe serverul Europa Nord-Est si adaugati-ma la prieteni ( tot MosuDinBeci e username-ul meu si acolo). Va voi da acolo mai multe detalii despre joc si va voi invata ce trebuie sa faceti.
